Cu cateva zile in urma ii fusese franta inima. Nu era prima oara cand se certa cu el,dar de data asta el devenise indiferent … se resemnase mult prea repede. Era ca si cum ar fi stat cuminte si linistit intr-un colt,acceptand tot ce se intampla intre ei, si deodata se revoltase si obtinuse libertatea de care fusese privat atata timp.

Si totusi,au trecut doi ani si jumatate de relatie in care au fost fericiti, au impartit clipele bune si clipele rele, s-au sprijinit, au fost gelosi amandoi pe persoanele care incercau sa se bage intre ei … au luptat pentru relatia asta pentru ca era a lor …pentru ca se iubeau prea mult sa renunte. Intotdeauna daca unul ceda in a lupta,il completa celalalt …continua celalalt.

Nu isi putea explica de ce se resemneaza asa usor …. statea in intunericul din camera si se gandea. Ii treceau multe prin cap. Isi aducea aminte vremurile bune si plangea, simtea cum are un nod in gat, simtea ca o sa i se taie respiratia si o sa moara. Statea asa si plangea,parca ii venea si mai tare  sa planga, nepasandu-i de urmarile asupra ei. Era ca si cum nu ar fi regretat nici o secunda sa moara. Se gandea ca atunci poate el va regreta si isi va dori sa fi continuat sa fie impreuna.

O sa ma intrebati de ce s-au despartit acesti oameni … de ce au lasat doi ani si jumatate petrecuti laolalta exact inainte de Valentine’s Day, cand oamenii sunt mai apropiati ca niciodata si isi doresc sa imparta intreaga viata impreuna … Continue reading →