Iarna. Ger. Mainile ii erau inghetate. Vantul suiera puternic, inghetand totul in jur. Intuneric. Strada slab luminata de felinarele aburite. Imbracata tomnatic merge pe drum cu mainile incrucisate ca sa isi tina de cald. Fata nu si-o mai simte, dar e mai linistitor astfel, comparativ cu durerea pe care o simte in picioarele degerate. Flashback-uri ii apar in fata, pe masura ce merge, amintiri ale vietii pe care a avut-o si care pare ca e a oricui numai a ei nu.
Provenea dintr-o familie bogata, care o dezmostenise pentru ca alesese sa isi urmeze inima si sa iubeasca pe cineva care nu apartinea aceluiasi rang si nu avea aceeasi avere. De fapt, David era sarac. Ducea o viata normala si isi permitea sa traiasca de pe o zi pe alta. I se sfasia inima amintindu-si momentele lor de fericire si faptul ca a renuntat la atatea pentru el si nu regreta absolut nimic.
Isi amintea ca avea si ea prieteni, si ca a intrerupt totul pentru el, ca sa fie ei impreuna. Facuse o serie de compromisuri, cand avea totul pe lume si baieti la picioare, si putea avea orice. Fusese tentant sa fie cu singurul baiat cu care nu se putea sa fie, era provocator. Iar pentru ea toata viata fusese compusa din provocari. Orice ‘challenge’ aduce cu sine o experienta de viata si totul i se parea o joaca. Continue reading
Category Archives: Natura Umana
Melancolie dupa primul an
Mi-e dor de anul I. Serios … imi amintesc cat de tare ne distram cand veneam toate la cursuri si radeam la seminarii. Si totusi nu regret ca suntem anul III. La inceput eram mai timide, acum suntem in elementul nostru. O sa imi fie dor de voi dupa ce terminam, dar vorba aia, ne raman amintirile. Continue reading
Cum am ajuns aici?
V-am promis sa revin, si iata-ma, in ultimul an de facultate, cu timp pentru a va istorisi povestioare din viata de zi cu zi si inventii fanteziste ale imaginatiei diabolice de scriitor. Glumeam,desigur. Vorbim de cum am ajuns de la scriitorul din clasa a 10-a de liceu, la aproape absolventa Facultatii de Litere a unei universitati, si la dorinta de a face un tatuaj. Nu glumesc, tatuaj cu o imagine anume. Continue reading
Integrarea
Vorbim aici despre integrare din punct de vedere psiho-sociologic. Intram la facultate si trebuie sa ne integram intr-un grup nou, ne angajam sau schimbam locul de munca si trebuie sa ne integram in grupurile deja formate. Vorbim de greutatea cu care ne facem acceptati acolo unde mergem pentru ceea ce suntem, nu pentru ca incercam sa fim ca ceilalti oameni pe care grupul i-a acceptat sau pe care ii divinizeaza grupul.
Nu poti sa te implici in conversatii fara sa fi invitat pentru ca lumea va considera ca ‘vorbeste gura fara tine’ si ca te bagi unde nu iti fierbe oala. E greu sa te faci acceptat mai ales daca esti diferit de restul lumii. Iar daca stai retras in coltul tau va fi la fel ca si cum nu ai fi in incapere. Continue reading
Bele – Árte II
Era luna octombrie si ploaia se pornise in Londra mai mult decat de obicei. Frigul se lasase incepand cu luna septembrie si casa in care statea Yoko necesita incalzire, iar pentru asta ii trebuiau lemne pe care nu le avea. Problemele sale financiare il impiedicau sa isi poata cumpara lemne, iar banii din japonia nu puteau fi folositi in Londra. Fu nevoit sa imprumute de la vecinul sau bani, iar pentru acestia trebuia sa plateasca o dobanda de 100% din banii pe care ii va castiga din vinderea terenului din spatele casei si a teiului care constituia singura lui mostenire de pret de la Sparrow. Nu se indura sa vanda teiul, insa trebuia sa o faca pentru a putea pleca inapoi pe Taramul Zeilor.
Aceste socoteli urmau a fi incheiate inainte de a pleca cu o luna, cel mult doua. Pana atunci, trebuia sa se asigure ca pamantul din fata casei si curtea sa in intregime va ramane a sa, adica sa isi incheie actele de succesiune dupa Sparrow. Totul avea sa dureze, avand in vedere faptul ca tribunalele din Londra se miscau greu si necesitau o suma numita “protocol” pentru a se mobiliza, suma de care Yoko, cu toate eforturile sale, nu o obtinuse. Continue reading
Bele – Árte
Era o zi potrivita pentru vanatoare. Cerul era senin, soarele abia apusese, iar Yoko-san era pregatit sa descopere lumea cea noua in care pasea. Nu mai fusese de mult in Anglia, avand in vedere ca pe patul de moarte, tatal sau adoptiv ii ceruse sa il duca si sa il inmormanteze in Japonia, pe plaja Anjin-ului, unde isi petrecuse el copilaria, sau sa i se ingaduie sa isi faca seppuku acolo, avandu-l ca secundant pe bunul sau prieten shogun acolo, Hiragami. A indeplinit dorinta tatalui sau adoptiv cum a putut mai bine, si l-a lasat sa moara in cinste si onoare, ca un samurai adevarat. A mai stat doi ani in Japonia ca sa isi puna totul in ordine, sa isi ia in primire mostenirea, pamanturile si taranii care i-ar fi apartinut, a lasat socotelile incheiate si pe consoarta lui in grija tuturor acestora pana va reveni el din Anglia.
Fusese crescut incepand cu varsta de treisprezece ani in Londra, pe malul Tamisei, nu avusese acces prea mult la civilizatia aceea, deoarece cel care il luase in grija, John Sparrow, nu considera civilizatia sa ceva cu care sa se poata lauda. Invatase sa vaneze atat de placere, pentru ca in adancul sau era totusi japonez, dar si pentru a se hrani. Obiceiurile japonezilor ii spuneau ca nu avea voie sa manance carne, dar asta nu il oprea sa vaneze si sa o vanda, sau sa o consume atunci cand nu avea ce sa mai manance. Orezul era greu de procurat in Anglia, avand in vedere ca abia cu zece ani in urma incepuse comertul de schimburi intre Anglia si Japonia, abia dupa ce au fost inlaturati spaniolii, portughezii si italienii din drumul lor. Orezul era si scump, si putin, si insuficient pentru populatia Regatului Unit avand in vedere ca parte din el era vandut mai departe vecinilor care nu aveau parte de privilegiile Angliei. Continue reading
Suspine
Incerc sa trec peste amintirile dureroase ale propriului meu trecut, peste ideea ca am ajuns la o varsta la care tinerii se distreaza si nu au griji sa ma preocupe cautarea unui job si a unui mod de existenta care sa nu implice dependenta de parinti.
Incerc sa uit faptul ca nu am avut voie si timp sa ma distrez in cei 20 de ani pentru ca parintii mei mergeau pe principiul ca distractia reprezinta pericol, sau ca modul lor de a se distra e mai interesant. Da … am ajuns la 20 de ani sa am 3 prieteni adevarati, o gramada de esecuri si nici macar un domeniu la care sa ma pricep cel mai bine. Continue reading
Padurea are secrete…
Te iubesc … nu stii cat de mult! Ma uit la tine si imi dau seama de ce m-am indragostit de tine. Vad cerul si padurea in ochii tai … exact cum vad cerul printre frunzele si ramurile copacului de deasupra mea.
Stau pe patura pe iarba si admir soarele cum lumineaza cerul albastru, si da o nuanta speciala frunzelor copacului. Ma uit la ochii tai si incerc sa mi-i intiparesc bine in minte. Nu stiu cand voi avea ocazia sa ii vad din nou. Mi-e tare dor de mare si de timpul petrecut impreuna de noi doi acolo. Mi-e dor de biliardul de langa pizzerie. Mi-e dor de pizza pe care o mancam zilnic acolo. Continue reading
Suflete pereche
Putem sta o zi intreaga sa ne privim. La un moment dat poate ne plictisim daca nu incepem si sa vorbim. Si atunci incepem cu o intrebare “Ti-a fost dor de mine ? “, “Conteaza? -zice el-Nimic din ce simtim sau spunem in momentul asta nu ne va schimba situatia momentan”, “Am vrut doar sa stiu daca ti-a fost sau nu dor de mine”,”Mi-a fost dor de tine… si de noi… si de tot ce s-a intamplat intre noi…si de timpul petrecut impreuna”
Asta asteptam … Zambim unul altuia ca doi indragostiti…nu ne putem opri din zambit. Mana lui alba imi mangaie fata, apoi gatul, si coboara incet, incet pe piept. Stau sub el, si totusi incerc sa pastrez distanta. Ii simt respiratia pe fata mea, ii simt inima pe stomacul meu. Ma trec fiorii. Mi se face pielea de gaina.
Intind nasul sa ma joc cu nasul lui si el intinde gura sa ma sarute. Incepem amandoi sa radem. Usor, imi da bretelele jos si vrea sa se joace cu buzele pe pielea mea… Cum sa poti trece peste asta ? Cum sa poti refuza asa ceva ? Cum sa nu iti doresti sa fi mers mai departe ? Incerc… tot incerc … nu pot. Vreau si eu ! Continue reading
Uiti sau profiti ?
Inchide usa, pune lantu, azi nu mai vin acasa
Am numai vin pe masa am tot ce conteaza
As vrea sa uit de toti sa fug sa fac ceea ce vreau
Stau la bodega de pe strada mea la masa mea si beau
Numai vin si in nici un caz n-o sa mai vin acasa
N-am chef ca sa ne certam asa ca lasa
Prefa-te ca nu-ti pasa, prefa-te ca esti proasta
Dar pentru lume n-ar conta la cat esti de frumoasa
Imi faci draci, ma faci sa beau mereu
Ma certi mereu de ce mereu vinovatul sunt eu
Chiar crezi ca n-as vrea sa ne fie mai bine ?
Nu vezi ca tot ce fac cu drag fac pentru tine ?
Mai si gresesc, mai si pierd si nopti
Mai si petrec pana tarziu cu bagabonti
Dar de dimineata cine-apare cu flori la usa
Si-ti spune mereu: iarta-ma papusa !
Cine te strange-n brate si cine te saruta ?
Cine vine seara obosit gata dar sa te **** ?
Si daca raspunsul nu sunt eu te omor
Dar acum e tarziu, culca-te, somn usor !
Continue reading