Iarna. Ger. Mainile ii erau inghetate. Vantul suiera puternic, inghetand totul in jur. Intuneric. Strada slab luminata de felinarele aburite. Imbracata tomnatic merge pe drum cu mainile incrucisate ca sa isi tina de cald. Fata nu si-o mai simte, dar e mai linistitor astfel, comparativ cu durerea pe care o simte in picioarele degerate. Flashback-uri ii apar in fata, pe masura ce merge, amintiri ale vietii pe care a avut-o si care pare ca e a oricui numai a ei nu.
Provenea dintr-o familie bogata, care o dezmostenise pentru ca alesese sa isi urmeze inima si sa iubeasca pe cineva care nu apartinea aceluiasi rang si nu avea aceeasi avere. De fapt, David era sarac. Ducea o viata normala si isi permitea sa traiasca de pe o zi pe alta. I se sfasia inima amintindu-si momentele lor de fericire si faptul ca a renuntat la atatea pentru el si nu regreta absolut nimic.
Isi amintea ca avea si ea prieteni, si ca a intrerupt totul pentru el, ca sa fie ei impreuna. Facuse o serie de compromisuri, cand avea totul pe lume si baieti la picioare, si putea avea orice. Fusese tentant sa fie cu singurul baiat cu care nu se putea sa fie, era provocator. Iar pentru ea toata viata fusese compusa din provocari. Orice ‘challenge’ aduce cu sine o experienta de viata si totul i se parea o joaca.
De atunci se maturizase mult. Ramasese singura dupa accidentul cu motocicleta al lui David, si avea in intretinere camera pe care o locuiau ei doi, si un job care platea putin, dar ii ajungea sa traiasca. Intr-acolo se indrepta cu mainile inghetate si rucsacul cu lemne in spate pentru a face focul.
Mandria nu ii permitea sa se intoarca la ai ei, pentru ca i-ar fi usurat situatia, dar totodata ar fi spus ca a gresit, si prin asta nu ar fi fost cinstit sa minta. David era cel mai bun lucru pe care l-ar fi putut avea si nu avea sa ii intineze amintirea. Avea sa i se intample multe la viata ei, dar nu il va uita niciodata pe el, prima ei iubire, pentru care ar fi murit ca s ail salveze. Dar n-a fost sa fie. Se tot tortura pentru ca in ziua aia nu a fost acolo pentru el. I se sfasia inima in ea si nu vedea rostul pentru care ar continua sa traiasca de acum inainte, fara el. Isi continua viata jalnica in lipsa lui, si simtea ca merita pedepsita pentru ca nu a fost langa el atunci cand avea nevoie de ea sa il salveze.
Si a venit momentul cand Lui Dumnezeu i s-a inmuiat inima de suferinta ei, si i-a scos in cale familia, care suferea de dorul ei, si i-a reunit. Astfel, avea cu cine sa isi imparta suferinta. Trecea timpul si inima incepea sa i se vindece, si incepea sa isi reconstruiasca viata, ocupandu-se de finalizarea studiilor si de reluarea prieteniilor de care se lipsise pentru el. De cate ori incerca un baiat sa se apropie de ea, sa o abordeze, sa flirteze cu ea, zambea si isi amintea de David, insa nu facea niciodata nici un pas in vederea reconstruirii vietii sale sentimentale.
Intr-o zi, la facultate, un chip zambaret cu ochi albastri ii zambeste si se apropie sa ii vorbeasca. Neindemanatic, se impiedica pe drumul spre ea, lucru pe care ea il gasi nu doar amuzant, dar chiar dragut. I se parea uimitor baiatul asta cu zambet pe fata si caruia obrajii I se inrosisera de jena pentru ca nu reusise sa o scoata la capat cum ar fi vrut.
‘ David, incantat de cunostinta’ spuse cu jumatate de gura, in timp ce incerca sa para ca e relaxat.
Ceva o electrizeaza. Se poate oare? Sa mai iubeasca o data? Tot un David ca al ei ? Oare e posibil?
‘Denisa. Ne cunoastem ?’
‘Acum ne cunoastem. Nu cred ca te-am mai vazut prin acest corp al universitatii. Nu te-as fi uitat pentru nimic in lume. Ce studiezi?’
‘Psihologia. Sunt la masterat pe Markeri comportamentali in societate. Tu?’
‘Deci nu ne-am vazut. Eu predau cursul de Temperament si personalitate. O sa avem un curs impreuna semestrul acesta. Mergi pe o anume specializare pentru finalizarea masterului si disertatia ta?’
‘Urmaresc in mod special sa ma specializez pe criminalistica.’raspunde ea. ‘Deci vom avea multe de discutat impreuna. Poate iti faci disertatia cu mine.’
Situatia devenea tensionata. Nu avea nimic in comun cu David al ei. El era un om simplu, nu un profesor. Plus ca relatia cu un profesor era exact ce ii lipsea ei acum.
‘Ma scuzi, dar trebuie sa plec’ se scuza ea cat poate de politicos.’Am cursuri si nu imi permit sa le pierd. O zi buna.’
Scanteia se aprinsese. Isi punea problema ca nu se poate. Considera ca nu poate trece peste dragostea vietii ei, si credea ca il inseala pe David daca se indragosteste de profesorul ei. Dar de cate coincidente ne lovim in viata, care sa duca la o finalitate buna? Astfel ca se hotarase sa uite de baiatul pe care il cunoscuse pe holurile universitatii. Daca ar fi fost asa usor…
Cursurile cu el deveneau pentru ea din ce in ce mai grele. Nu isi putea lua gandul de la el, si nu auzea nimic din ce zicea el. El, pe de alta parte, isi pierdea firul ideilor cand o surprindea cu ochii pe el, absorbita de imagine, si deveneau ei doi, deliciul cursului de Criminalistica pe care il preda el.
Simtea ca nu mai e buna de nimic. Nu se putea indragosti. Nu isi dadea voie. Ce ar fi zis David al ei? Cum sa inceapa o relatie cand iubirea vietii ei murise. Profesorul ei incepuse sa o curteze, sa o roage insistent sa iasa impreuna la o cafea, ii aducea un trandafir galben cu varful rosu in fiecare zi si i-l lasa pe banca unde se aseza ea de obicei. Prietena ei o incuraja sa mearga pe instinct si pe ce ii dicta inima, insa simtea ca nu e bine ce face si ce i se intampla, si isi dorea sa retraga fiecare privire pe ascuns, fiecare zambet, sau fiecare privire a lui in care se simtea invaluita. Isi dorea tare mult o relatie, dar simtea ca il vrea pe David al ei, si nu pe acest strain care vrea sa o cucereasca si sa ii fure inima.
Intr-un final se lasa convinsa sa iasa cu el. Nu stia nici ea de ce, dar in sufletul ei era un amalgam de sentimente pe care nu le putea stapani. Nu se indragostise niciodata asa, stia foarte bine ca pe David l-a iubit, insa in timp, nu de prima data. La inceput, el a fost pentru ea o ambitie, dorinta de a-si demonstra independenta in fata alor ei.
Se indragostea de tipul asta, pe care nu il cunostea mai deloc, care inrosea in prezenta ei si se balbaia. Care se facea de ras cand trebuia sa se impuna in fata a 3 grupe la curs. Era topita dupa el si nu se putea abtine. Si el era indragostit pana peste urechi de ea, si se purta asa frumos cu ea, si o cucerea prin atitudinea lui si trandretea, inocenta si sentimentele cinstite.
Dupa un an de zile privea in urma si se amuza. Inca nu il uitase pe David al ei, insa trecuse peste. Invatase din greseli si era o iubita dedicate, iar el se purta foarte frumos cu ea. Veni si ziua sa o ceara in casatorie, iar lucrul asta se petrecuse in mod special, cum ar fi trebuit, iar ea raspunse da cu tot sufletul, foarte bucuroasa. In aceeasi zi se duse sa ii duca flori la mormantul lui David. Nu il mai vazuse dupa accident pentru ca acolo avuse loc o explozie si totul devenise cenusa,insa in mod conventional, a ales sa ii faca o inmormantare ca sa aiba unde s ail planga si sa ii vorbeasca in momentele ei de singuratate. Acolo, in fata mormantului lui David, vazu un barbat inalt, bine constituit, imbracat in palton negru si cu palarie pe cap contempland scrisul auriu si florile pe care avea Denisa grija in fiecare zi sa le inlocuiasca sau sa le ude. Ochii omului verzi lacrimau, iar fata plina de cicatrice era indurerata.
Denisa se apropie timid de el, puse florile in apa si uda florile plantate, apoi il privi usor intimidate de statura omului. Se astepta sa fie o ruda pe care ea nu o cunoscuse, sau tatal care fusese plecat in Irak pe durata anilor cat traia David.
‘Il cunosteati pe David?’ intreba intr-un final
‘Da. Poate mai bine decat oricine altcineva. Tu?’
‘As zice la fel, insa se pare ca nu il cunosteam suficient de bine. Nu mi-a vorbit niciodata de cineva caruia i-ar pasa intr-atat incat sa vina la mormantul sau. Si nu v-am mai vazut pe aici pana acum. Ne cunoastem?’
‘Credeam ca te cunosc mai bine decat se intampla sa te cunosc. Se pare ca inca mai am de invatat. Ai crescut mult, ai devenit o femeie uimitoare si grijulie-nu ca nu ai fi fost si inainte-, si mai ales responsabila. Sunt mandru de tine, pisicuto!’ spuse el radicand privirea si privind-o in ochi.
Un fulger ii strapunse inima. Simtea ca i se face mica, mica si se strange inauntrul ei. Vocea lui, ochii lui blanzi, alintul pe care numai el i-l spunea, era EL, David al ei! Acum, cand totul se aseza pe fagas, el a aparut de nicaieri sa o pedepseasca pentru ca il insela. Era socata, simtea ca nu mai poate respira, si lesina in bratele lui, care o saruta. Nu putea sa se miste, iar el incerca sa o faca sa isi revina in simtiri. El murise. Atunci de ce era aici? Ce avea ea sa faca acum, cand a planuit nunta si cand totul se aranja. Nu ii venea sa creada.
‘Tu esti? Nu visez? Ai inviat? Ai venit inapoi la mine?’ spunea ea uimita.
‘Eu sunt. Nu am murit. Am stat ranit in grija cuiva pana m-am pus pe picioare. Dupa accident nu puteam nici macar merge, si nu am avut cum reveni mai devreme. Insa vad ca viata ta si-a urmat cursul. El iti ofera ce eu nu am putut, si pari fericita. Ma bucur pentru tine.’ Spuse el, mangaindu-I fruntea.
Simtea ca i se frange inima, mai ales pentru el. Ea nu fusese acolo sa il sprijine, sa il ajute la greu, sa il invete sa mearga. Nu fusese langa el la greu.
‘Ma bucur ca nu m-ai uitat. Mormantul asta imi spune multe despre ce e in sufletul tau. Nu a trecut moment in anii astia trei sa nu ma gandesc la tine, si ma bucur sa stiu ca si tu te-ai gandit la mine. In mod special, ma bucur pentru bucuria ta.’ Spunea el in timp ce o dezmierda in soarele puternic de primavara.
Ea nu ii putea spune nimic. Simtea ca orice ar fi spus ar fi fost lipsit de sens aici, deodata ce ea fusese infidela si acum simtea ca il lasa de izbeliste. Un soptit ‘te iubesc’ ii iesi involuntar pe buze, pornit din inima si incercand sa ii aline lui durerea. Orice ar fi spus nu ar fi meritat iertarea pentru modul in care il tradase. Nu se putea ierta niciodata.
Se ridica incet si isi netezi rochia neagra, se sterse pe fata cu putina apa rece, si apoi se uita la el,care ramasese pe iarba langa mormant. ‘ De ce te-ai intors? Daca ai stiut ca o sa ma marit de ce te-ai intors?’
‘Pisicutza mea, m-am intors sa iti urez toate cele bune, si sa iti dau explicatia lipsei mele indelungate din viata ta. Sa iti explic ca ma bucur pentru tine si nu iti port ranchiuna. Te iubesc. Te voi iubi mereu. Dar iti respect dorinta de a merge mai departe. Iti respect nevoia de a fi cu cineva. Il respect pe cel care iti poate oferi ceea ce eu nu mi-am permis sa iti ofer. Sau ce suferinta m-a oprit sa iti ofer. Nu am fost langa tine. Nu aveai cui sa ii ramai fidela. Nu am pentru ce sa te iert. Voi continua sa te iubesc. Si daca vrei, te voi duce la altar si te voi da lui cu mana mea.’
Isi ridica de jos geanta si isi aranja palaria, se uita cu suparare in ochii lui si se intoarse sa plece. Apoi ii spuse ‘O zi buna va urez’ si pleca. Se simtea ofensata. A lipsit trei ani si vine inapoi ca sa o dea. Nu lupta pentru ea, nu ii ofera nimic, nu o tenteaza sa fuga in lume cu el, ci o ofera celuilalt. Ca pe un obiect de care s-a plictisit. Oare chiar vorbea serios ca o mai iubeste, sau o minte, ca sa o faca sa se simta vinovata?
A doua zi, apare in pragul usii ei si se vede chemata de majordomo sa il primeasca. Ai ei erau plecati in Europa si nu mai era nimeni acasa in afara de ea. David era la Facultate pentru restul zilei, asa ca il primi in camera ei.
‘Ce vrei?’ ii spuse incercand sa para dura cu el. ‘Ai venit pentru ceva anume sau vrei doar sa imi prezinti oferta de a ma duce la altar?’
‘Pisicutza mea’ zise el ridicandu-se de pe marginea patului si luand-o in brate de solduri ‘te iubesc mult si ma doare sa te vad ca te indoiesti de integritatea si sinceritatea mea. Eu incerc sa te fac sa intelegi ca iti respect decizia si nu vreau sa distrug ceea ce tu ai construit in trei ani. Ce vrei sa fac? Spune-mi! Ce vrei si asta fac!’ spuse exasperat si o stranse la piept si o saruta cu infocare.
Suparata, se smulse din bratele lui. ‘Pentru ce ma dai mai departe ca pe un obiect de care te-ai saturat? In trei ani de zile ai ucis tot ce simteai pentru mine? Sau ti-a murit doar interesul in a ma avea langa tine?’
‘Nu, iubita mea, vreau tot binele din lume pentru tine. Daca tu imi spui ca ti-e mai bine langa mine, in viata pe care ai dus-o pana acum cu mine, te iau si fug cu tine in lume. Dar nu imi spune ca nu ti-e mai bine cu familia ta, cu aceasta casa, cu un viitor sot cu o casa la fel de frumoasa, si servitori peste tot pe unde mergi. Eu nu pot pune toate astea la picioarele tale, oricat de mult consider ca le meriti sau as incerca eu sa le am. Nu pot! Nu pot concura cu averea care ti-a fost pusa la picioare sau cu beneficiile pe care el ti le ofera.’ Spuse si se apropie de ea sa o imbratiseze.
Se lasa imbratisata, amintindu-si de momentele lor fericite impreuna, de imbratisarile lui calde si de afectiunea pe care i-o arata, asemanata in mintea ei cu fidelitatea unui caine caruia ii ajunge sa ii dai mancare ca sa te iubeasca pentru totdeauna. Isi aminti cat de dulce era cu ea, cand erau impreuna, si cat de mult i se dedica. Ce daca nu avea ce sa ii ofere, ii oferea dragostea lui, oare asta nu ajungea?
Ametita de dragostea lui, se lasa sarutata pe fata, pe buze, pe gat, era innebunita de dorul lui, asa ca se lasa sedusa si innebunita de pasiunea acestei fantome venite din trecutul ei, care nu ii dadea pace.
Toata noaptea a dormit in bratele lui si s-a lasat alintata, pentru ca a doua zi sa inceteze aceasta nebunie si sa incheie pentru totdeauna tot ce a fost intre ei. El se conforma ideii de despartire, deoarece intelegea ca integritatea ei nu ii permitea sa umble cu doi barbati in acelasi timp, iar logodnicul ei ii oferea o casatorie, ceea ce el n-ar fi putut face curand. Durerea ii facea sufletul sa se chinuie la gandul ca ea va fi a altuia in 2 luni de zile, dar se adapta situatiei si isi cauta de lucru pentru a se repune pe picioare.
Intamplarea facu sa inceapa si el o relatie cu o colega de munca, fiica celei care l-a ingrijit, colega lui de munca, datorita careia s-a angajat intr-un birou, si nu la piata, fata de care se simtea dator. Aceasta traia o viata buna, dar ii oferise si lui intr-atata incat sa aiba casa lui si bani destui. Ajunsera ca si cuplu invitat la nunta Denisei, fara ca David sa stie la nunta cui mergea. Asista chinuit la tortura de a o vedea data altuia, si se abtinu sa spuna ceva pentru a opri nunta. Denisa il observa abia la petrecerea de dupa, cand cei doi se sarutau si dansau impreuna, iar pumnalul infipt in inima ei o imbolnavi de durere pentru cateva zile. Era ingrijorat pentru ea, dar nu mai putea interveni, pentru ca era un nimeni in viata ei acum. Prin casatoria lui cu Andreea, deveni mai tarziu parte a familiei, deoarece Andreea era sora lui David cu care ea se casatorise, si viata se ingreuna pentru amandoi. Amandoi gelosi si incercand sa faca ceva sa nu fie observati, amandoi tentati, traind in aceeasi casa impreuna cu familia Andreei si a lui David.

Ce credeti ca aveau de facut sa scape de chinul asta? Cine imi spune cum se termina povestea noastra? Cum pun punct cei doi terorii iubirii neimplinite fara sa raneasca persoanele iubite din jurul lor? Voi ce ati fi facut in locul lor?